Ce este intraprenoriatul

De câțiva ani încoace se discută tot mai des despre diferențele dintre a fi salariat și a fi antreprenor sau chiar liber profesionist, ce calități ar trebui să avem pentru asta, dacă antreprenoriatul se poate învață sau doar se moștenește, și așa mai departe. Sigur că, odată culese toate aceste informații, o parte dintre noi probabil și-au spus “Gata, de mâine mă fac antreprenor, îmi deschid o afacere și o să fiu propriul meu șef!” dar au renunțat pentru că nu și-au putut asuma riscul de a pierde toată acea stabilitate a angajatului care primește un salariu lunar și lucrează un număr fix de ore pe zi. “Totuși, e criză… ” Alții, din contră, și-au strâns tot curajul, și-au luat rămas bun de la angajator și au dat viață unor idei noi, făcând astfel primii pași pe cont propriu. Dar pentru că lucrurile nu sunt întotdeauna numai în alb și negru, există și o a treia categorie de persoane active în piața muncii, despre care se discută destul de puțin în România, și pe care personal îmi place să o numesc “varianta de mijloc”. Din ea fac parte toți acei oameni care nu-și doresc nici să fie antreprenori și nici să fie doar simpli salariați, să nu își asume riscuri foarte mari dar în același timp să nu rateze ocazia de a încerca ceva nou, de a experimenta, să poată lua decizii dar să nu se preocupe prea mult de capitalul companiei, profit sau investiții.  Ei sunt intraprenori.

Sigur că de fiecare dată când am pronunțat acest cuvânt a urmat și întrebarea: “Dar ce este intraprenoriatul?”

The American Heritage Dictionary definește intraprenorul drept “o persoană din cadrul unei corporații care își asumă responsabilitatea directă pentru transformarea unei idei într-un produs finit profitabil prin inovare și asumarea unor riscuri”. În prezent, în rândul corporațiilor din lume și recent și din România, intraprenoriatul estre cunoscut drept o modalitate de manifestare a unui anumit stil de management corporativ. El integrează o abordare inovativă, asumarea riscurilor, cât și tehnici de motivare și recompensare, lucruri despre care până acum credeam că aparțin doar antreprenoriatului.

Un scurt istoric

Motivul pentru care până acum s-a discutat destul de puțin despre intraprenoriat este unul foarte simplu: conceptul, în teorie și practică, este destul de tânăr.  Spre deosebire de “antreprenoriat”, o noțiune pusă în practică de peste 150 de ani, termenul “intraprenor” este destul nou, iar meritul le aparține autorilor Gifford Pinchot III și Elizabeth Pinchot, care  îl utilizează pentru prima dată într-o lucrare scrisă din 1978, iar în 1982The Economist avea să îi atribuie termenul lui Gifford Pinchot III.

Primul studiu de caz academic, recunoscut în mod oficial, despre întreprinzătorul corporativ sau intraprenoriat a fost publicat în iunie 1982 de către Howard Edward Haller, sub forma unei teze de Masterat în domeniul Managementului, odată cu înființarea PR1ME Leasing, parte din PR1ME Computer Inc. Ceva mai târziu studiul a fost publicat de către VDM Verlag sub titlul Succesul intraprenorial: un exemplu PR1ME de dr. Howard Edward Haller.

The American Heritage Dictionary of the English Language (Dicționarul american al limbii engleze), a introdus și termenul de intraprenor, cu Gifford Pinchot III drept părintele lui.

Portrete diferite și trăsături comune  

Care sunt totuși diferențele dintre un antreprenor și un intraprenor?

Antreprenorul:

• persoana independentă care pune bazele propriei afaceri
• își asumă în totalitate riscul unui eventual eșec
• se bucură de propriul lui succes
• se bazează pe investiții și alte surse de finanțare, obiectivul său constând în obținerea de profit
• nu  depinde de nicio organizație, nu are nicio relație de angajare față de o astfel de entitate

Intraprenorul:

• este parțial independent
• este remunerat de compania sau organizația în care lucrează  
• nu răspunde de și nu i se atribuie eventualele pierderi survenite în cazul unui eșec
• nu este responsabil de creșterea capitalului sau obținerea de profit
• își desfășoară activitatea în cadrul companiei 

În concluzie…

În timp ce antreprenoritatul implică inovație, creativitate și asumarea totală a riscurilor ce decurg de aici, intraprenoriatul este modalitatea de a transforma organizația într-una mai profitabilă unde angajații cu viziune dau viață unor idei de tip antreprenorial. Un antreprenor vede lucrurile într-un mod cu totul nou și are întotdeauna capacitatea de a-și calcula riscurile asumate și de a lua eșecul drept lecție. 

Intraprenorul, pe de altă parte, gândește ca un antreprenor, căutând și identificând noi oportunități de pe urma cărora organizația să obțină profit. Orice organizație are doar de câștigat dacă încurajează intraprenoriatul și îl susține. Asta pentru că prin intraprenoriat companiile se pot reinventa și, cel mai important, își pot îmbunătăți performanțele, reușind astfel să se mențină active pe o piață aflată în continuă schimbare.  

Intraprenoriatul nu este benefic doar pentru angajator, ci și pentru angajat. Am putea-o defini ca o abordare de tip câștig – câștig. Angajatul are șansa să se pună în valoare, să iasă din mulțime și să inoveze, iar la nivelul organizației beneficiile sunt numeroase, inclusiv în materie de costuri. O persoana creativă, inovativă și în același timp încurajată să își pună în valoare toate aceste talente, va fi mult mai motivată să rămână în companie, să aibă stabilitatea salarială și libertatea creativă spre care țintește. Iar de partea cealaltă valoarea companiei pe piață și profitul rezultat vor crește simțitor.

sursa: http://carierapascupas.ro